Odăile în 1901

Printre documentele vechi găsite pe internet, Marele Dicționar Geografic al României, editat în jurul anilor 1900 este interesant pentru că arată situația economică și geografică a unei localități într-un anume moment. De pildă, se indică în acest dictionar numărul de oi, capre, stupi, etc dintr-o comună.

Comuna Odăile este listată în volumul 4, la pagina 546, articolul original est arătat aici.

 

Detalii interesante sunt date și la comuna Bozioru, care apare în volumul 1 la pagina 579. În acea vreme, satele Corneanu și Posobești -și probabil Capu Satului- aparțineau de comuna Bozioru (care se întindea până la vârful Dâlma, astazi apartin comunei Odăile).  Tot în pasajul despre Bozioru se menționează moșnenii din Posobești, „descendinți dintr’un vechiu mos Poșobel”.

Transcriu pasajul despre comuna Odăile.

Odăile, com. rur., în plaiul Pîrscovul, jud. Buzău, situat pe valea Murătoarei-Posobestilor, la 54.2 kil de Buzău. Limita sa, la N., începe din Dealul Glodului (moșia Valea Fintinei) și se lasă pe Valea Largă, urcă în piscul Muscelului (com. Trestioara) și pe la capul Muscelului, alături de valea Macri, merge în hotarul mosiei Brăești, continuînd pe acest hotar pănă la Gaura-lui-Mocan unde se lasă în apa Braești; la V. continua în jos cursul apei Brăești (Sărățelul Bălăneștilor), pănă în gura izvorului Cioclinul, o ia pe la izvor în sus, urcă în vîrful Cioclinului, apoi pe slemne drept în vîrful muntelui Malul-Breaz, de unde se lasă pe la Piatra Roșie în gura izvorului Piatra Alba; la S., urcă pe plaiul pănă în vîrful muntele Dîlma și merge pe slemnea lui pănă în hotarul  Negoșinei, de unde se lasă în jos pe Izvorul Strimbului, trece pe la capul de N. al comunei Scorușești și urcă în Dealul Glodului.
Suprafața sa e de 2890 hect., din care 950 hect. arabile, 496 hect. pădure, 364 hect. fineață, 483 hect. izlaz, 30 hect. livezi, 13. hect. vie si 553 hect. sterp.
Proprietăți mai însemnate sunt: Pădurea Valea Fîntînei a statului, Valea Fîntînei, Odăile (particulare) si Odăile-Posobești a moșnenilor Posobești.
Terenul e accidentat, cu dealuri, acoperite de finețe aromatice, de semănături și livezi.
Are 3 tîrguri anuale : la 23 Aprilie, 29 Iunie si 6 Decembrie.
Căi de comunicație sunt drumurile naturale.
Comuna e formată din catunele : Capul-Satului, Lacul, Odaile, Papuci, Piatra-Albă, Scorușești si Valea Fîntînei.
Are o populatie de 1240 de locuitori, din cari 231 contribuabili; 3 biserici, în cătunele : Odăile, Capul Satului si Valea Fîntînei, deservite de 1 preot, 1 cîntăreț si 2 paracliseri, 4 cîrciumi.
Vite sunt: 68 boi, 75 vaci, 23 vitei, 4 cai, 7 iepe, 4 mînji, 870 oi, 21 capre si 79 de porci. Stupi sunt 47.
Budgetul comunei e de 1470.63 lei.
Comuna e fondată de demult. Cel mai vechiu cătun e Valea Fîntînei: locuitorii de aici își aveau odăi, ceva mai la E., unde mîncau vitele. Aceste odăi cu timpul s’au transformat în sat și au dat nastere Odăilor, pe care Dionisie Fotino îl mentionează. În acest cătun, probabil, a fost un vechiu schit, azi biserică de mir, dar care păstrează incă numele de mănăstire. N’are inscripții.

 

Cȃteva observații pe care le putem face analizȃnd sumar acest document :

Populația în 1901 era sensibil mai mare decat astăzi (și în 1901 comuna Odăile avea mai puține sate decȃt astăzi). Sunt mirat de numărul foarte mic de capre față de numărul de oi, ca și numărul mic de stupi sau porci. Prin anii ’70 cred că numai bunicul meu avec 10-15 capre și 10-15 stupi.

O frază care-mi place : „Căi de comunicație sunt drumurile naturale.”

 

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.