Imi amintesc, din vacanţele petrecute la ţară, de multe persoane. Voi încerca să amintesc aici, asa cum pot să-mi aduc aminte acum. Eu eram copil pe atunci, și aceste persoane îmi par mai mari decat mine chiar și acum. Au trecut cateva zeci de ani și tot mi-au rămas anumite amintiri, un pic ca prin ceaţă. Printre oamenii de care voi încerca să povestesc ar fi ţaţa Sina, ţaţa Rada, Mitică Mocanu, ţaţa Floarea de la deal, Neculai Bombonaru. Pentru cei care cunosc aceste persoane, vă invit să comentaţi și să imbunătăţiţi „portretele” pe care încerc să le fac (oricare dintre urmașii acestor persoane se pot opune publicării acestor „portrete” caz în care le voi sterge de pe acest blog). Eu păstrez o amintire plăcută, poate naivă (de copil) dar categoric pozitivă despre aceste persoane. Imi populează amintirile copilăriei și se sterg încet încet, căci, după spusele unui poet francez ” timpul este un asasin/care fură râsetele copiilor”
„….le temps est un assassin
Et emporte avec lui les rires des enfants”