Piatra Albă (re)

Într-un mesaj precedent am scris că numele satului provine de la pietrele albe care se întȃlnesc pe drum. Un cititor mai avizat, de fapt o cititoare, mi-a spus că numele satului mai degrabă provine de la o piatră, albă și mare,  care se găsește aproape de pod. Am uitat complet de piatra asta deși bunica mea mergea la o fântână acolo ca să ia „apă bună ca să fiarbă fasolea„, dupa cum spunea ea, ceea ce-mi părea ciudat atunci pentru că doar învățam la școală la ce temperatură fierbe apa… nu părea să depindă de fântână.

Această piatră este arătată în figura următoare (mulțumiri pentru fotografie cititoarei avizate Dnei Adina D.).

Izvorul Piatra Albă este menționat în 1901, alături de o „Piatra Rosie”, de care încă nu știu. În Dicționarul Geografic al Romȃniei scrie :

"apoi pe slemne drept în vîrful muntelui Malul-Breaz, de unde se lasă pe la Piatra Roșie în gura izvorului Piatra Albă"

Numele izvorului și al satului într-adevăr provine probabil de la această piatră albă care se vede în fotografie. Sper să am ocazia să merg la vară să fac alte fotografii aici.

n

2 comentarii la „Piatra Albă (re)”

  1. Aceasta piatra alba, candva golasa si semeata, acum este invadată de vegetatie, asa cum natura a pus stapanire pe toate potecile, dealurile ce erau pasunate excesiv de turmele CAP -ului, vaile mlastinoase, platourile cu iarba măruntă si deasa, pe care copiii bateau mingea.
    Cat despre fantana cu apa de fasole, careia localnicii ii spuneau ,, fantana dorului” sau ,,la vana” , aceasta a disparut, fiind acoperita in urma unor alunecări de teren.
    In anii 1975-1980, zona numita ,, in maluri” unde se afla fantana, a fost împădurită, in cativa ani ridicandu-se o frumoasa padure de pin.
    Drumul pana la fantana serpuia prin padure, traversa si un izvor mai mic, peisajul oferind o incantare deosebita ochiului, de natura a relaxa trupul si detasa mintea trecatorului.
    I se spunea ,,fantana dorului” pentru ca, in cadrul natural, pe care tocmai l-am descris, ferit de ochii satului, uneori se mai petreceau întâlniri amoroase, intre un el si o ea, ce se intalneau,, intamplator” la fantana.
    Revenind la calitatile apei, intr-adevar apa avea un PH neutru, fiind folosita la fierberea fasolei, spalatul parului si chiar al rufelor, cand se termina apa de ploaie si vara era secetoasa. In fantanile din sat apa este dura.
    Poteca ce ducea la fantana, continua printre catini si arbusti mai putin prietenosi fiind o ,,scurtatura” ce lega Piatra Alba de Capu Satului.
    Acum circa 6-7 ani in aceasta zona mlastinoasa s-a produs o alunecare puternica de teren si nu mai exista niciun reper vechi.
    Oamenii au îmbătrânit, fara ca noi sa ne dam seama, s-au petrecut unii pe alții, iar cei ramasi au pierdut lupta cu vegetația, zona fiind de nepătruns, populată de porci mistreti.

    Răspunde
  2. Ah, da : este exact, numele era „La vȃnă”, uitasem de asta. Pădurea de pini a fost plantată cam în același timp cu construirea releului (prin 75-80 într-adevar) !
    Va mulțumesc !

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.